Tot ce ai ai vrut să știi despre endodonție (tratamentele de canal) și ți-a fost rușine să întrebi !
În aceastã secţiune încerc sã rãspund cât mai clar celor mai frecvente întrebãri ale pacienţilor legate de tratamentul/retratamentul endodontic (tratament/retratament de canal).
Dacã dupã parcurgerea acestora ai nelãmuriri sau dorești informaţii suplimentare, te rog sã nu eziţi sã mă contactezi.
Ce este endodonţia ?
Termenul “endodonţie” provine din limba greacã, însemnând “interiorul dintelui”. Aceastã specialitate a medicinei dentare se ocupã cu prevenirea, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor datorate pulpei, ţesutul moale situat în interiorul dintelui, cunoscut în limbaj laic sub denumirea de “nervul dintelui”.
Cine practicã endodonţia ?
Fiecare medic dentist este instruit în aceastã specialitate în timpul studiilor universitare şi efectueazã tratamente endodontice de rutinã, simple, în practica curentã. Datoritã complexitãţii tratamentelor, în timp, a apãrut necesitatea unei pregãtiri suplimentare a medicilor dentişti în aceastã specialitate.
În SUA, endodonţia este recunoscutã ca specialitate aparte a medicinei dentare încã din anul 1963. Medicul dentist generalist, care doreşte sã devinã specialist în endodonție, participã la un program de pregãtire suplimentar, intensiv, de încã 2 ani dupã finalizarea studiilor universitare obişnuite. În prezent, mai multe ţãri europene au recunoscut endodonţia ca specialitate aparte şi oferã programe postuniversitare speciale de instruire.
Din anul 2010 endodonţia a fost recunoscută şi în România ca specialitate aparte. În prezent presupune admiterea la un program de rezidenţiat de 3 ani. Absolventul obține la final titlul de medic specialist în endodonție.
Ce este un cabinet de medicină dentară cu practică limitată la endodonţie ?
În România, la momentul înfiinţării cabinetului nostru, nu exista un program postuniversitar acreditat de specializare în endodonţie. Pentru a putea oferi pacienţilor tratamente specializate, echipa noastră de medici şi-a limitat din anul 2005 aria de activitate, cabinetul nostru fiind primul cabinet de medicină dentară cu practică limitată la endodonţie din România. Și în prezent, a rămas unicul cabinet de endodonție din România.
Restrângerea la o singură specialitate permite instruirea focalizată continuă a medicilor şi dotarea cabinetului cu echipamente de ultimă generaţie, necesare în prezent practicării endodonţiei la cele mai ridicate standarde recunoscute internaţional. Prin colaborare cu alte cabinete de medicină dentară, pacienţii beneficiază de un tratament dentar complet.
Ce este un medic dentist cu practică limitată la endodonţie ?
Este un medic dentist care efectuează în practica curentă doar tratamente endodontice la cel mai înalt nivel. El se instruieşte permanent în această specialitate, pentru a fi la curent cu tehnicile, tehnologia şi materialele cele mai avansate disponibile. Fiind strict focalizat pe acest domeniu, poate rezolva atât cazurile de rutină, cât şi cele dificile, de exemplu retratarea dinţilor la care tratamentul anterior a eşuat.
Ce este un medic specialist în endodonție (endodontist) ?
Este un medic dentist specializat în salvarea dinților. Este un medic absolvent al unei facultăți de medicină dentară (6 ani) care a urmat ulterior un program de specializare postuniversitar în endodonție de 3 ani. Majoritatea acestor medici au practică limitată la această specialitate.
Ca urmare a specializării, endodontiștii sunt foarte pricepuți în depistarea cauzei durerii orofaciale, care de obicei este foarte dificil de diagnosticat. Sunt experți în managementul și înlăturarea durerii de origine dentară, în tratamentul traumatismelor dentare, în albirea internă a dinților, în procedeele de păstrare vitală a pulpei, în tehnicile de tratament ale dinților cu rădăcina incomplet formată etc.
Endodontiștii pot trata repede și predictibil cazurile de rutină cât și cele foarte dificile. Retratamentul endodontic (retratarea cazurilor care au eșuat) prezintă un grad de dificultate extrem. Este în interesul pacientului să fie tratat în această situație doar de un medic specialist în endodonție.
Endodontistul este un partener de valoare în echipa medicului tău dentist generalist, asemănator altor specialiști, ca de exemplu cardiologul, oftalmologul, ortopedul etc.
Care sunt cauzele care duc la îmbolnăvirea pulpei dintelui ?
Pulpa, ţesutul viu, situat în interiorul dintelui, este protejată de factorii nocivi din mediul extern de către ţesuturile dure ale dintelui, care o înconjoară la exterior (smalţ, dentină, cement). În urma diverselor agresiuni (cel mai frecvent carii, traumatisme, tratamente dentare repetate etc.), acestea sunt distruse. În spaţiul din interiorul dintelui pătrund bacterii din salivă. Datorită invaziei acestora, pulpa dintelui se inflamează ireversibil sau se necrozează (moare). În interiorul dintelui, după moartea pulpei, organismul nu mai poate lupta contra infecţiei. Bacteriile traiesc şi se înmulţesc la acest nivel, folosind resturile de pulpă moartă ca hrană. De-a lungul canalelor situate în rădăcini pot migra mai departe. Netratată, infecţia cantonată iniţial în interiorul dintelui se extinde, în timp, spre osul maxilar şi ţesuturile moi din jurul dintelui. Aceste procese patologice cauzează durere persistentă datorată pulpei inflamate sau iritării ţesuturilor vii din jurul rădăcinii, distrugerea osului, şi inflamarea şi deformarea ţesuturilor moi din vecinătatea dintelui.
De ce doar tratamentul endodontic poate elimina infecţia din interiorul dintelui ? Nu este suficient să iau un antibiotic ?
După moartea pulpei, spaţiul din interiorul dintelui (camera pulpară şi canalele radiculare) conţine resturile de ţesut pulpar în descompunere, care reprezintă hrană pentru bacteriile venite din salivă. Condiţiile prielnice din interiorul dintelui (întuneric, umezeală, căldură, hrană) fac din acest spaţiu mort al organismului adăpostul ideal de viaţă şi înmulţire a bacteriilor. Absenţa vaselor de sânge, distruse odată cu moartea pulpei, împiedică mecanismele naturale de apărare ale organismului (celulele şi anticorpii sistemului imun) să fie transportate în interiorul dintelui pentru a iniţia lupta contra infecţiei. Tot datorită absenţei vaselor de sânge, nici antibioticele administrate pe cale generală nu pot ajunge la locul infecţiei. Pe perioada administrării lor, acţionând doar la nivelul ţesuturilor din jurul rădăcinii, antibioticele pot ameliora temporar simptomele pacientului, fără a elimina însă definitiv cauza. Numai tratamentul endodontic, prin curăţarea şi dezinfectarea canalelor radiculare, poate elimina pe termen lung infecţia, intervenind acolo unde organismul şi antibioticele nu pot acţiona, adică în interiorul dintelui.
Care sunt alternativele de tratament pentru un dinte cu pulpa bolnavã sau moartã ?
Prin tratament endodontic, cunoscut în limbaj laic sub denumirea de ”tratament de canal” este pãstratã sãnãtoasã şi funcţionalã rãdãcina naturalã a dintelui. Dacã dintele este extras, existã douã posibilitãţi de înlocuire. Cea tradiţionalã este reprezentatã de puntea dentarã, o lucrarea proteticã la care înlocuitorul dintelui lipsã se leagã de dinţii vecini. Pentru aceasta, dinţii vecini celui extras, chiar dacã sunt integrii, trebuie şlefuiţi şi acoperiţi cu coroane artificiale. Datoritã şlefuirii existã posibilitatea apariţiei în viitor a problemelor endodontice datorate agresãrii pulpei. În unele cazuri, la aceşti dinţi se efectueazã tratament endodontic profilactic ( “se scoate nervul” chiar dacã sunt sãnãtoşi ). Cealaltã alternativã de tratament, la care nu sunt implicaţi dinţii naturali vecini celui extras, este reprezentatã de introducerea chirurgicalã în os a unei rãdãcini artificiale din metal, implantul dentar, de care este fixatã coroana artificialã, dintele de înlocuire. Pierderea mai multor dinţi necesitã înlocuirea prin lucrãri protetice de anvergurã, fixe (cimentate pe dinţi restanţi şlefuiţi sau implante dentare) sau mobilizabile (care pot fi scoase din cavitatea bucalã).
Ce presupune tratamentul endodontic ?
Scopul final este reprezentat de salvarea de la extracţie a unui dinte a cărui pulpă este inflamată sau necrozată şi tratarea sau prevenirea extinderii infecţiei şi a inflamaţiei la nivelul ţesuturilor de vecinătate (oase maxilare, ţesuturi moi). Descris foarte pe scurt, în timpul tratamentului endodontic, întregul sistem de canale situat în interiorul rădăcinilor dintelui este curăţat de resturi organice şi bacterii şi umplut etanş cu un material biocompatibil, care să nu permită reinfectarea.
Când este necesar un tratament endodontic ?
Ai unul dintre următoarele simptome?
– sensibilitate la cald sau la rece care persistă mult timp după îndepărtarea stimulului dureros
– durere la masticaţie sau la muşcătură
– durere surdă
– durere spontană
– durere pulsatilă
– durere care te trezeşte noaptea din somn
– durere persistentă la un dinte pe care s-a pus o obturaţie (plombă) sau o coroană de acoperire
– durere la un dinte care a mai fost tratat endodontic
– durere la un dinte care a suferit o traumă
– durere cronică care iradiază spre nas, ochi, gât, ureche
– dinte cu mobilitate anormală
– o umflătură în apropierea unui dinte, din care, când este apăsată, iese sânge sau puroi
– dinte care şi-a schimbat culoarea
– dentistul tău generalist, în urma examenului clinic şi radiologic, te-a informat de necesitatea efectuării unui tratament/retratament endodontic
Dacă răspunsul tău este afirmativ pentru oricare dintre variantele enumerate mai sus, cu mare probabilitate necesiți un tratament endodontic. Te rog să mă contactezi pentru programarea unei consultaţii.
Atenţie ! Există dinţi care deşi nu dor, necesită totuşi tratament endodontic.
Ce presupune o consultaţie endodontică de specialitate ?
De obicei, cu excepţia urgenţelor, prima întâlnire cu medicul endodontist este rezervată pentru examinare, evaluare, diagnostic şi stabilirea planului de tratament. Sunt examinate radiografii recente din mai multe angulaţii ale dintelui/dinţilor cu afecţiuni endodontice. Examenul clinic intraoral este efectuat cu ajutorul microscopului operator. Mărirea şi lumina puternică oferite de acesta fac posibilă detectarea precoce a unor elemente de micropatologie (de exemplu fisuri), care, neidentificate, ar duce ulterior la eşecul tratamentului. Totodată, cu ajutorul sistemului video, ataşat microscopului operator, se fac fotografii digitale ale zonelor de interes, uşurând astfel înţelegerea de către pacient a situaţiei clinice iniţiale.
Tot în cadrul examenului clinic, dinţii sunt supuşi unor teste specifice (cald, rece, percuţie, muşcătură). Prin acestea se încearcă reproducerea simptomelor pacientului şi identificarea dintelui/dinţilor cu probleme endodontice.
Dintele/dinţii care necesită tratament endodontic sunt evaluaţi şi din punct de vedere parodontal (dacă au susţinere în oasele maxilare, mobilitate) şi restaurativ (dacă mai există suficientă substanţă dură care să permită refacerea lor după tratamentul endodontic).
La final, pacientul este informat cu privire la diagnostic, planul de tratament şi prognosticul tratamentului (şansa de succes în timp). De asemenea i se explică alternativele de tratament şi avantajele şi dezavantajele fiecărei variante.
Orice dinte poate fi salvat de la extracţie prin tratament endodontic ?
Deşi procentual sunt puţine, există cazuri care nu pot beneficia de tratament endodontic. Unele sunt strict de natură endodontică, ca de exemplu fisuri/fracturi verticale ale radacinii, perforaţii nereparabile, canale imposibil de permeabilizat sau altele de natură parodontală şi restaurativă (rădăcini prea scurte şi foarte mobile, distrucţie masivă prin carie care se extinde adânc subgingival etc.). Datorită avansului tehnic şi cunoştinţelor medicale dobândite recent, de care beneficiază această specialitate, mulţi dinţi care până nu de mult erau extraşi, pot fi salvaţi în prezent.
Întotdeauna înainte de a extrage un dinte, cere o consultație la medicul specialist în endodonție !
Ce se întâmplă dacă un dinte cu o afecţiune endodontică este lăsat netratat sau nu este tratat la timp ?
În general, problemele se agravează. În timp, dintele şi ţesuturile sale de susţinere se distrug iremediabil, ceea ce va duce la pierderea sa. Pe lângă durere, care poate să apară sau nu, există posibilitatea extinderii infecţiei la nivelul osului maxilar şi a ţesuturilor moi şi apariţiei complicaţiilor. Extinderea infecţiei în ţesuturile moi oro-faciale, fenomen care se manifestă prin inflamarea şi deformarea acestora, este însoţită adesea de durere. Dacă nu se iau urgent măsuri adecvate, aceste situaţii pot pune în pericol viaţa pacientului.
Ce este pulpa dintelui ?
Pulpa dintelui, cunoscută în limbaj laic sub denumirea de ”nervul dintelui” , este un ţesut conjunctiv bogat în vase sanguine şi terminaţii nervoase, situat în interiorul dintelui, la nivelul camerei pulpare şi a canalelor radiculare. Funcţiile sale sunt formativă (celulele de la periferia pulpei, denumite odontoblaste, secretă dentina), nutritivă şi senzorială (asigură sensibilitatea dintelui la stimuli).
Un dinte cu pulpa scoasă este un dinte mort ?
Nu, un dinte care a fost tratat endodontic nu este un dinte mort. Deşi, prin pierderea pulpei, nu mai este sensibil, de exemplu, la cald sau la rece, îl poți simţi când muşti pe el, fiind încă un organ viu al organismului tău. Acest fapt se datorează vaselor de sânge care hrănesc şi filetelor nervoase care asigură sensibilitatea aparatului care susţine dintele în osul maxilar, ligamentul periodontal. Chiar dacă este lipsit de pulpă, un dinte corect tratat, poate funcţiona optim, pe arcadă, timp îndelungat, asemănător celorlalţi dinţi.
De ce un dinte care a fost tratat mai de mult, după un timp, a început să doară ? Mai poate fi salvat ?
Prezenţa durerii la un dinte devital, tratat anterior, indică persistenţa sau reapariţia unei infecţii. Înseamnă că în interiorul canalelor radiculare sunt resturi de pulpă moartă care constituie substrat nutritiv pentru bacteriile care pătrund din cavitatea bucală, datorită unei carii, a unei obturaţii neetanşe sau a unei coroane care şi-a pierdut adaptarea. Acestea se înmulţesc şi migrează de-a lungul canalelor radiculare spre capătul rădăcinilor. Ajunse la osul maxilar, care este un ţesut viu, determină iritarea, inflamarea şi distrucţia acestuia, fenomene frecvent însoţite de apariţia durerii.
În aceste situaţii este indicat retratamentul endodontic. Dacă acesta este efectuat corect, adică înlătură infecţia, există şanse foarte mari ca dintele să fie salvat de la extracţie.
Un dinte tratat sau netratat endodontic, cu nervul mort, care nu doare, necesită tratment ?
Există frecvent situaţii în care un dinte cu tratament endodontic anterior insuficient sau cu pulpa necrozată nu doare. Aceste cazuri sunt depistate de obicei cu ajutorul examenului radiologic. Absenţa durerii este datorată faptului că infecţia s-a cronicizat. În timp are loc distrucţia osului din jurul rădăcinilor. Uneori pot să apară doar uşoară jenă la muşcătură sau episoade scurte dureroase. Deşi durerea poate fi absentă, în aceste situaţii este indicat tratamentul/retratamentul endodontic pentru a reda sănătatea dintelui.
Pe radiografie, la capătul radăcinii se vede o pată neagră. Ce semnificaţie are ?
Contrar părerii larg răspândite, aceste pete negre (imagini de radiotransparenţă), nu reprezintă în sine zone de localizare a infecţiei (puroi). Acestea, denumite în limbaj de specialitate leziuni periapicale sau periradiculare de origine endodontică, sunt cauzate de prezenţa infecţiei în spaţiul endodontic (bacterii în canalele radiculare). Datorită migrării bacteriilor şi produşilor lor toxici spre osul maxilar, la nivelul zonei de comunicare aflate la capătul rădăcinii (foramenul apical), are loc iritarea ţesuturilor vii din jurul rădăcinii. Organismul tinde să oprească extinderea infecţiei prin resorbţia osului şi formarea la capătul rădăcinii a unui ţesut moale de apărare. Acesta apare ca o pată neagră pe radiografie şi persită atâta timp cât persistă infecţia în canalele radiculare. Dacă bacteriile sunt îndepărtate din canale prin tratament endodontic, acest ţesut de apărare nu îşi mai are rostul şi va fi din nou înlocuit cu os. După o periodă de timp leziunea periapicală decelabilă ca pată neagră pe radiografie dispare. Acest fenomen indică eradicarea infecţiei şi vindecarea osoasă. Resorbţia osoasă, respectiv refacerea, vindecarea osoasă, sunt fenomene lente, care au loc pe o periodă lungă de timp. Tratamentul endodontic creează, prin elimenarea infecţiei intraradiculare, condiţii favorabile vindecării osoase. Aceasta este urmărită în timp cu ajutorul examenului radiologic, perioada minimă de la finalizarea tratamentului endodontic şi prima radiografie de control fiind de 6 luni.
Câte rădăcini şi câte canale radiculare are un dinte ?
Dinţii anteriori (incisivi, canini) au în general o singură rădăcină, extrem de rar două şi 1-2 canale radiculare. Premolarii au 1-3 rădăcini şi 1-3 canale. Molarii au între 1-4 rădăcini şi 1-6 canale radiculare. O rădăcină poate conţine mai multe canale. Pe lângă canalul radicular principal pot fi prezente arborizaţii, denumite canale laterale şi accesorii.
De ce trebuiesc tratate toate canalele unui dinte şi cum pot fi ele găsite ?
Toate canalele, indiferent de calibru, conţin ţesut pulpar. Dacă acesta nu este îndepărtat, infecţia poate persista, ceea ce duce la eşecul tratamentului endodontic. Datorită dimensiunii reduse a acestora şi a variaţiei morfologice mari, identificarea tuturor canalelor prezente este o misiune dificilă. Utilizarea microscopului operator în cadrul tratamentului endodontic facilitează această etapă clinică şi creşte semnificativ şansa de identificare a canalelor suplimentare.
Cât e de lung un canal radicular şi cum se măsoară ?
Lungimea fiecărui canal radicular este un parametru individual, variabil, extrem de important în cadrul tratamentului endodontic. Curăţarea şi umplerea (obturarea) fiecărui canal se realizează respectând lungimea de lucru (lungimea canalului radicular), cu o toleranţă maximă acceptată de ± 0,5 mm. De accea, toate etapele clinice trebuie să fie extrem de precise şi fiecare instrument ce este introdus în canal, măsurat.
Lungimea canalului radicular, măsurată în mm, se determină cu ajutorul unui aparat electronic special, denumit foramenlocator (apexlocator). Acesta indică locul unde se termină canalul radicular pe suprafaţa rădăcinii.
Fără o determinare precisă a lungimii de lucru există posibilitatea netratării a câţiva mm de canal, care pot conţine milioane de bacterii, sau supraextinderea materialului de obturaţie în osul maxilar.
Metodele de determinare a lungimii de lucru utilizate în trecut, bazate doar pe simţul medicului şi al pacientului, au fost abandonate, fiind dureroase, imprecise şi ducând frecvent la eşec.
Este dureros tratamentul endodontic ?
Toate tratamentele, indiferent de diagnostic (chiar dacă pulpa este deja moartă), sunt efectuate sub anestezie locală profundă. Astfel este asigurat atât confortul pacientului cât şi al medicului. La un număr foarte redus de pacienţi, inflamaţia şi infecţia, foarte accentuate, pot, din nefericire, împiedicând substanţele anestezice să acţioneze la potenţialul maxim, să determine instalarea tardivă sau doar parţială a anesteziei. Cu o bună colaborare şi înţelegere între medic şi pacient, chiar şi aceste situaţii foarte dificile pot fi depăşite cu succes.
Între şedinţele de tratament şi câteva zile după finalizarea acestuia este posibilă şi normală apariţia unei sensibilităţi moderate sau medii. În această periodă controlul durerii este asigurat prin administrarea de medicamente analgezice şi antiinflamatoare, care vă vor fi prescrise de medicul care vă tratează. De asemenea, este indicat repausul funcţional al dintelui aflat în tratament, pacientul fiind rugat să evite să mestece pe partea respectivă.
Dintele bolnav nu m-a durut înainte. Este normal să mă doară după începerea tratamentului endodontic ?
În majoritatea infecţiilor cronice se stabileşte un echilibru între bacteriile din canal şi sistemul imun al organismului. Iniţierea tratamentului endodontic rupe acest echilibru. De aceea este posibil să apară pentru scurt timp durerea, până la stabilirea unui nou echilibru, de data aceasta biologic, normal, şi refacerea ţesuturilor periradiculare traumatizate în urma actului operator. După depăşirea acestei perioade, dintele fiind tratat corect, va fi asimptomatic şi funcţional pentru o perioadă îndelungată de timp.
Cât durează un tratament endodontic ?
Datorită pregătirilor extensive (administrarea şi instalarea anesteziei, izolarea câmpului operator cu sistemul de digă etc.) şi a manoperelor extrem de migăloase efectuate în totalitate sub microscopul operator, o şedinţă de tratament la endodontist durează între 1-2 ore. În funcţie de complexitea cazului (poziţia dintelui pe arcadă, numărul, calibrul, curbura canalelor radiculare, prezenţa infecţiei, tratament anterior sau nu, instrumente fracturate în canale, perforaţii ale rădăcinilor etc.) pot fi necesare una sau două şedinţe de tratament, mai scurte sau mai lungi. Durata tratamentului este estimată după consultaţie. În funcţie de orarul pacientului şi al medicului, de comun acord, se face programarea şedinţelor de tratament.
Este dificil de suportat un tratament endodontic ?
Fiind efectuat sub anestezie locală profundă, tratamentul nu este dureros. Pentru a putea lucra sub microscopul operator endodontic, pacientul este aşezat confortabil la orizontală în fotoliul dentar. Dintele tratat este total izolat de gura pacientului cu ajutorul sistemului de digă. Astfel este înlăturat riscul aspirării sau înghiţirii unor instrumente sau materiale străine. Totodată, soluţiile cu gust supărător pentru spălarea şi dezinfectarea canalelor radiculare nu vor ajunge în cavitatea bucală. În plus, acest sistem de izolare, spre deosebire de aspiratorul de salivă obişnuit, nu usucă neplăcut gura pacientului.
Echipa noastră depune eforturi deosebite, astfel încât pe tot parcursul tratamentului pacientul să se simtă cât mai confortabil posibil.
Anestezia este dureroasă ? Este obligatorie ?
Pentru a putea efectua tratamente în condiţii de confort pentru pacient (absenţa durerii) nici o manoperă nu se realizează fără anestezie locală profundă. Aceasta presupune insensibilizarea dintelui pe care se lucrează. Înainte de administrarea anesteziei propriu-zise, pentru a diminua disconfortul produs de pătrunderea acului, ţesuturile moi la locul de înţepătură sunt amorţite cu ajutorul unui gel anestezic aplicat pe mucoasă. Utilizând o tehnică adecvată, disconfortul dat de administrarea anesteziei locale este mult diminuat sau chiar absent.
Cât durează anestezia ? Nu este periculoasă pentru sănătate ?
Datorită soluţiilor anestezice de uz dentar performante, disponibile în prezent, anestezia poate dura şi până la 2 ore după şedinţa de tratament. Pacientul este rugat să nu mănânce (poate să bea lichide, dar nu fierbinți) până sensibilitatea revine la normal, deoarece există posibilitatea muşcării accidentale a părţilor moi (obraji, limbă, buze).
Soluţiile anestezice de calitate, utilizate în prezent, administrate în cantitatea recomandată de producător, nu constituie un risc pentru sănătatea pacientului.
Dacă nu mă mai doare, pot să manânc imediat după finalizarea tratamentului endodontic pe dinte ?
Deoarece, chiar dacă nu doare, dintele tratat endodontic, nerestaurat coronar este fragil şi predispus fracturilor, este contraindicat să mesteci pe acesta până când dentistul tău generalist nu a finalizat tratamentul restaurativ (obturaţie de durată, coroană de acoperire etc.).
Ce trebuie să fac după finalizarea tratamentului endodontic ?
Tratamentul endodontic se adresează doar recuperării rădăcinii/rădăcinilor dintelui, asigurând fundaţia pe care se va face restaurarea de durată. După finalizarea tratamentului endodontic şi dispariţia simptomatologiei dureroase, pentru ca dintele să devină funcţional şi estetic, este imperios necesar să te adresezi medicului tău dentist generalist pentru finalizarea tratamentului restaurativ (obturaţie, coroană de acoperire etc.). Tratamentul restaurativ de durată trebuie efectuat în maxim o lună de la finalizarea tratamentului endodontic. În caz contrar există posibilitatea reinfectării canalelor tratate sau fracturării rădăcinii şi coroanei, ceea ce poate duce la compromiterea definitivă a dintelui şi la extracţia sa.
Cum este refăcut un dinte tratat endodontic ?
În funcţie de cantitatea de ţesut coronar restant, restaurarea de durată poate fi o obturaţie sau o coroană de înveliş. Când pierderile sunt însemnate, este necesară şi ancorarea în canalul radicular cu ajutorul unui dispozitiv radicular (ştift). La dinţii posteriori (premolari, molari), care sunt supuşi unor forţe masticatorii însemnate, pentru a preveni fractura pereţilor restanţi şi a rădăcinilor, este indicată protejarea acestora cu o coroană de acoperire (coroană artificială).
Ce este o coroană artificială ?
Este o capă confecţionată din diferite materiale în laboratorul de tehnică dentară care imită forma şi culoarea coroanei dintelui natural (porţiunea din dinte pe care o vedem în gură când ne uităm în oglindă). Când ţesuturile dure coronare ale dintelui au fost distruse în proporţie mare de carie, nu mai este posibilă refacerea acestuia doar printr-o obturaţie. După tratamentul endodontic, locul prin care s-a pătruns la canale va fi umplut cu un material de refacere. Porţiunea restantă, pentru a fi protejată, este şlefuită de medicul dentist generalist şi acoperită (asemănător unui degetar) cu o coroană artificială
Cum şi cu ce se reface porţiunea restantă din dinte înainte de a fi şlefuit şi acoperit cu o coroană artificială ?
Dacă mai sunt suficienţi pereţi restanţi care să ofere retenţie şi rezistenţă, bontul coronar este refăcut dintr-un material compozit asemănător celui din care se fac obturaţiile de culoarea dintelui. Acesta se lipeşte de dinte şi nu permite pătrunderea salivei şi bacteriilor în canalele tratate.
Dacă ţesuturile dure restante sunt insuficiente, pentru a oferi retenţie suplimentară materialului de refacere, este necesară ancorarea în canalul radicular cu ajutorul unui dispozitiv radicular (ştift). În prezent se utilizează dispozitive prefabricate din fibră de sticlă. Spre deosebire de cele metalice, utilizate în trecut, acestea oferă numeroase avantaje:
– nu corodează
– culoare apropiată de culoarea naturală a dinţilor
– elasticitate mai mare, nu fracturează rădăcina
– mai uşor de îndepărtat din canal în caz de retratament
– se lipesc cu ajutorul unui ciment adeziv de dinte, care împiedică pătrunderea salivei şi bacteriilor în canal
– refacerea se poate realiza într-o singură şedinţă (dispozitivele turnate metalice necesită amprentarea canalului şi confecţionarea lor în laboratorul de tehnică dentară).
Cât rezistă în timp un dinte tratat endodontic ?
Tratamentul endodontic, realizat la cele mai înalte standarde de calitate, asigură sănătatea rădăcinilor şi păstrarea dintelui în condiţii de bună funcţionare pentru o perioadă îndelungată de timp, adeseori pe parcursul întregii vieţi a pacientului. Dar pentru aceasta, mai trebuie îndeplinite câteva condiţii suplimentare obligatorii. În primul rând, restaurarea coronară a dintelui tratat (obturaţie, coroană de acoperire etc.) trebuie să fie realizată la timp (maxim o lună de la finalizarea tratamentului endodontic) şi trebuie să fie de calitate, adică să nu permită pătrunderea în interiorul canalelor a salivei şi reinfectarea lor. Pătrunderea bacteriilor în canale anulează tratamentul endodontic ! La cel mai mic semn de afectare coronară (fractura obturaţiei, mobilizarea coroanei, apariţia unei fisuri/fracturi sau a unei carii pe dinte) pacientul trebuie să se prezinte la medicul dentist generalist pentru refacerea sau înlocuirea acesteia.
Respectând controalele periodice la medicul dentist (cel puţin o dată pe an) şi măsurile de igienă orală riguroasă, pacientul însuşi contribuie decisiv la succesul tratamentelor efectuate şi menţinerea sănătăţii sale dentare.
Rezultatul tratamentului endodontic este garantat ?
Medicina, în general, nu este o ştiinţă exactă. Succesul oricărei manopere medicale depinde de o multitudine de factori pe care medicul şi pacientul nu îi pot controla (de exemplu, răspunsul organismului la infecţie). Tratamentul endodontic efectuat corect, respectând cele mai înalte standarde de calitate, are o rată de succes atestată prin studii clinice de durată apropiată de 95%. 5% din cazuri pot necesita intervenţii suplimentare sau pot ajunge la extracţie. Din motivele expuse anterior, din punct de vedere etic și legal nu se pot oferi şi nici pretinde garanţii.
Cum se izolează dintele în timpul tratamentului endodontic ?
În timpul tratamentului endodontic, dintele pe care se intervine trebuie complet izolat de cavitatea bucală a pacientului cu ajutorul sistemului de digă. Acesta constă dintr-o ramă pe care este întinsă o membrană de latex de unică folosinţă. Membrana este perforată doar în dreptul dintelui pe care se aplică şi este menţinută pe acesta cu ajutorul unei clame metalice. Astfel, medicul vede numai dintele pe care lucrează.
Acest sistem de izolare oferă mai multe avantaje:
– saliva şi bacteriile nu mai pot pătrunde din cavitatea bucală în dinte
– canalele pot fi menţinute curate şi uscate
– în cavitatea bucală a pacientului nu mai pot pătrunde materiale străine
– este eliminat riscul înghiţirii sau aspirării instrumentarului mic
– pacientul poate înghiţi propria salivă, nemaifiind necesar aspiratorul care usucă neplăcut mucoasa bucală
– obrajii, limba, buzele şi gingiile sunt ferite de acţiunea instrumentelor tăietoare
– soluţiile de irigare cu gust neplăcut sau caustice nu mai pot veni în contact cu cavitatea bucală a pacientului
– având vizibilitate foarte bună, medicul se poate concentra mai bine în timpul manoperelor migăloase ale tratamentului endodontic.
În concluzie, utilizarea constantă a acestui sistem de izolare asigură un tratament confortabil şi de calitate.
Cu ce şi cum sunt curăţate canalele radiculare?
Pentru a fi curăţate de resturile de pulpă moartă şi bacterii, canalele radiculare sunt lărgite şi sculptate la o anumită formă cu ajutorul unor instrumente metalice speciale, miniaturale, asemănătoare unor mici pile. În plus, în timpul preparării, se utilizează pentru spălare mai multe tipuri de soluţii chimice dezinfectante.
Cu ce şi cum sunt umplute canalele radiculare ?
După ce au fost lărgite, curăţate şi uscate riguros, pentru a preveni reinfecţia, canalele trebuie umplute cu un material special biocompatibil şi insolubil în apă. În cabinetul nostru se utilizează două materiale termoplastice (gutaperca, asemănătoare cauciucului natural şi resilon-ul, un material sintetic) şi un sigilant special endodontic. Materialul de bază (gutapercă sau resilon) este înmuiat prin încălzire cu ajutorul unor aparate electronice speciale, şi injectat şi presat în canale, pentru a umple tot spaţiul gol din interiorul rădăcinii. Astfel, acesta se adaptează foarte bine la pereţii canalului, pătrunzând şi în canalele laterale (arborizaţii ale canalului principal). După răcire, materialul de obturaţie se întăreşte şi îşi menţine forma. Datorită acestei metode speciale, obturaţia de canal va fi formată în proporţie de cel puţin 90% dintr-un material insolubil în lichidele tisulare, ceea ce oferă etanşeitate de lungă durată.
Ce este un abces dentar ? Doare ?
Un abces dentar este o colecţie de puroi localizată în ţesuturile moi pe care le deformează, fiind cauzat de o infecţie cantonată în interiorul dintelui. Nu este obligatoriu să doară. Uneori din acesta poate drena puroiul la exterior prin intermediul unei deschideri, denumită fistulă. După tratamentul endodontic al dintelui cauzal, abcesul şi fistula dispar.
După tratament, dintele îsi va schimba culoarea ?
Dacă sunt îndepărtate cu grijă toate resturile de pulpă şi urmele de sigilant endodontic de la nivelul coroanei, acestea nu vor determina modificarea culorii dintelui.
Care sunt beneficiile tratamentului endodontic versus extracţie ?
Tratamentul endodontic permite păstrarea şi funcţionarea în continuare, pentru mult timp, a unui dinte care altfel ar trebui extras. Absenţa unuia sau a mai multor dinţi creează probleme de fizionomie, masticaţie şi fonaţie. Pentru a preveni migrarea dinţilor restanţi, modificarea ocluziei (muşcăturii), apariţia durerii şi afectarea articulaţiilor, dinţii extraşi trebuie înlocuiţi cu o restaurare protetică fixă (punte), implante dentare sau o proteză mobilizabilă (care se scoate din gură). Toate aceste substitute presupun manopere chirurgicale sau de intervenţie pe dinţii sănătoşi restanţi, ceea ce înseamnă afectarea acestora şi consum important de timp şi resurse materiale, de multe ori mai însemnat decât alternativa reprezentată de tratamentul endodontic şi restaurarea dintelui natural.
Chiar dacă există soluţii protetice moderne foarte bune şi eficiente de înlocuire a dinţilor, nimic nu este mai bun decât dintele tău natural ! Investiţia materială şi de timp pentru păstrarea acestuia va fi din plin răsplătită în anii ce vor urma tratamentului, printr-o dantură sănătoasă şi funcţională !
Ce înseamnă retratament endodontic ?
Îngrijit corespunzător, un dinte tratat endodontic corect, poate funcţiona în condiţii optime timp îndelungat, la fel ca ceilalţi dinţi sănătoşi. Uneori, tratamentul iniţial nu obţine rezultatul scontat, adică durerea persistă şi vindecarea nu are loc. Alteori, după o periodă de timp scurtă sau îndelungată (luni sau ani) de la un tratament endodontic reuşit, în anumite condiţii nefavorabile (de exemplu apariţia unei carii pe dintele tratat), infecţia şi/sau durerea pot să reapară. În prezent, datorită tehnologiei avansate disponibile şi a cunoştiinţelor dobândite, multe dintre aceste cazuri eşuate din diverse motive, candidate la extracţie până nu de mult, pot fi retratate predictibil cu succes. Este astfel oferită o a doua şansă să păstrezi dintele!
Care sunt costurile unui tratament/retratament endodontic ?
Costul tratamentului variază în funcţie de severitatea afecţiunii şi de dificultatea de rezolvare a cazului. De exemplu, un molar, cu mai multe rădăcini şi mai multe canale, de obicei mai greu de curăţat şi obturat, necesită mai multe şedinţe de tratament şi proceduri mai complicate. Fiind situat mai în spate pe arcadă, este dificil de tratat comparativ cu un dinte din faţă cu o singură rădăcină şi un singur canal. Din aceste motive, de exemplu, tratamentul unui molar este mai costisitor decât cel al unui incisiv.
Retratarea unui dinte, al cărui tratament endodontic anterior a eşuat, presupune iniţial îndepărtarea restaurării coronare (obturaţie, coroană de acoperire, dispozitiv radicular). După aceasta urmează proceduri de îndepărtare a tratamentului anterior (materiale de obturaţie radiculară, cimenturi etc). Unele cazuri necesită manopere speciale pentru depăşirea blocajelor, repararea perforaţiilor, îndepărtarea instrumentelor fracturate din canale etc. De asemenea trebuie identificate şi tratate canalele suplimentare, care au scăpat neobservate la primul tratament. Datorită consumului mai mare de timp şi a manoperelor mult mai laborioase, costul unui retratament este mai mare comparativ cu costul tratamentului iniţial.
Ţinând cont de aceste variabile, costul precis al tratamentului/retratamentului pentru un caz particular nu poate fi estimat şi comunicat decât după ce pacientul a fost consultat.
În general, tratamentul/retratamentul endodontic şi restaurarea dintelui natural costă la fel sau mai puţin decât alternativa de extracţie şi înlocuire protetică a sa (implante dentare, lucrări protetice etc.), fiind totodată varianta superioară din punct de vedere biologic.
De ce am fost trimis la un medic specialist cu practică limitată la endodonţie ?
Este în interesul pacientului să fie trimis la un medic cu practică limitată la endodonţie. Respectivul medic este special instruit în acest domeniu. Practicând doar acestă specialitate, are experienţă, rutină şi dispune de o tehnologie avansată, ceea ce îi permite efectuarea de manopere complicate şi rezolvarea predictibilă, cu succes, atât a cazurilor de rutină cât, şi a celor foarte dificile.
Cazurile care necesită o atenţie specială şi nu pot fi rezolvate predictibil într-un cabinet de medicină dentară generală (anatomie complicată, canale înguste, retratamente, perforaţii, instrumente fracturate, dispozitive radiculare, blocaje etc.), sunt de obicei direcţionate spre un cabinet limitat la endodonţie.
Ce este microscopul operator endodontic ?
Un mare endodontist contemporan, Prof. Dr. S. Kim spune că “Poţi trata numai ceea ce vezi.”. Termenul de microendodonţie se referă la tratamentul endodontic efectuat cu ajutorul microscopului operator. Acesta este un instrument optic performant, utilizat de mult timp în aproape toate specialităţiile medicale intervenţioniste (neurochirurgie, chirurgie plastică, chirurgie cardiovasculară, oftalmologie, ORL etc.). Introdus recent şi în medicina dentară, microscopul operator utilizat pe parcursul tratamentului endodontic face posibilă vizualizarea în timp real, sub lumină puternică şi la măriri între 3,5 şi 20 de ori, a spaţiului din interiorul dintelui. Medicul dispune astfel de informaţii suplimentare, observând detalii imposibil de decelat cu ochiul liber, în interiorul canalelor radiculare.
Introducerea microscopului operator în practica de rutină a revoluţionat specialitatea endodonţiei. Tratamentul bazat până nu de mult doar pe simţul tactil poate fi realizat astăzi sub control vizual direct. Manopere de fineţe, imposibil de realizat în trecut (de exemplu extragerea instrumentelor fracturate în canal), pot fi efectuate acum cu precizie. Acest fapt a facut posibilă creşterea calităţii tratamentelor şi a dat posibilitatea retratării cu succes a cazurilor eşuate, sortite până nu de mult extracţiei. În general, toți specialiștii în endodonție lucrează în practica de rutină cu microscopul operator.
Instrumentele pentru curăţarea canalele se pot fractura ? Ce se întâmplă în acest caz ?
Instrumentele pentru curăţarea canalelor radiculare fiind foarte fine, din variate motive (canale foarte înguste şi curbe, care suprasolicită materialul, defecte de fabricaţie nedecelabile etc.), se pot uneori fractura fără avertisment. Acest incident nedorit nu poate fi evitat în totalitate, însă riscul poate fi foarte mult redus (2-3 instrumente pe an) dacă se utilizează corect instrumente de foarte bună calitate.
În cazul producerii unei fracturi a instrumentului de preparare, există mai multe posibilităţi de abordare. În principiu, majoritatea instrumentelor fracturate pot fi extrase în prezent utilizând microscopul operator şi ansele utrasonice speciale. Uneori însă acest lucru nu este posibil, deoarece implică riscuri prea mari de perforare a rădăcinii. În aceste cazuri, fragmentul de instrument este lăsat în canal şi înglobat în materialul de obturaţie (nu există riscuri pentru sănătatea pacientului fiindcă fragmentul este steril, nu corodează şi nu se poate mobiliza). Cazul trebuie urmărit în continuare în timp. Dacă canalul a fost bine curăţat şi obturat, în general nu apar complicaţii. Uneori, pentru extragerea unui instrument fracturat adânc în canal, care nu poate fi abordat ortograd şi care împiedică vindecarea dintelui, este necesară o intervenţie chirurgicală minoră, ajutătoare.
Ce înseamnă consimţământ informat al pacientului pentru tratament ?
Înainte de efectuarea unei manopere medicale de orice natură, inclusiv tratament endodontic, pacientul are obligaţia să semneze un document medico-legal care atestă faptul că i-au fost explicate de către medic clar, pe înţelesul său, beneficiile, riscurile, costurile, natura şi alternativele tratamentului propus. Prin semnarea acestui document, pacientul consimte de bună voie, în cunoştinţă de cauză, la efectuarea tratamentului, cu tot ce implică acesta şi se obligă să respecte îndatoririle care decurg din acesta. De asemenea, pacientul poate semna că refuză tratamentul propus şi este conştient de riscurile de sănătate la care se expune de bună voie. Medicul nu poate efectua tratamentul fără acordul scris al pacientului. Semnarea acestui act de către pacient nu îl absolvă pe medic de răspunderea pentru o eventuală culpă medicală (greşeală profesională).
Un dinte tratat endodontic care s-a colorat mai poate fi albit ?
Schimbarea culorii unui dinte tratat endodontic poate să apară din mai multe cauze, cel mai frecvent datorită unor resturi de pulpă sau materiale de obturaţie radiculară de generaţie mai veche rămase în locul pe unde s-a pătruns în canal (cavitatea de acces) sau apariţia unei infiltraţii sub o obturaţie care şi-a pierdut etanşeitatea. Dacă tratamentul endodontic anterior este în stare bună şi nu trebuie refăcut, se îndepărtează materialele care produc colorarea şi se aplică în una sau mai multe şedinţe un gel special de albire. După redobândirea culorii normale se va reface obturaţia coronară. Acest procedeu aplicat unui dinte cu tratament endodontic se numeşte albire internă şi poate fi efectuat doar de către medic.
Pe parcursul tratamentului trebuie să iau medicamente ?
În general, între şedinţele de tratament şi o periodă scurtă după finalizarea acestuia poate să apară o jenă moderată sau chiar durere de intensitate medie. Doar în această situaţie, pentru confortul pacientului, se administrează analgezice şi antiinflamatoare uşoare, în scopul controlării durerii. Antibiotice şi analgezice mai puternice nu sunt prescrise în mod uzual, ci doar în situaţii speciale, care impun această atitudine fermă.
Nu se poate pune doar un medicament în dinte care să vindece infecţia ?
De-a lungul timpului s-a încercat combaterea infecţiei din interiorul dinţilor cu ajutorul unei multitudini de preparate chimice introduse în canale. Din nefericire, succesul acestor metode este doar de scurtă durată, fiindcă nu înlătură în totalitate factorul cauzal al bolii, conţinutul patologic al canalelor radiculare (resturile de pulpă, bacteriile şi alţi iritanţi). În plus, aceste materiale se dizolvă în timp, permiţând infiltrarea şi reinfectarea.
Mă voi putea întoarce la lucru după tratament ?
În general, după tratament, pacientul îşi poate continua liniştit programul zilnic. Totuşi, se recomandă activităţi mai puţin solicitante şi un program mai lejer pe perioda recuperării şi revenirii la normal, care poate dura câteva zile.
Pentru ce sunt necesare radiografii dentare şi câte ? Nu este periculos pentru sănătate ?
Examenul radiologic oferă informaţii suplimentare indispensabile în cadrul diagnosticului şi pe parcursul tratamentului endodontic propriu-zis. De asemenea, urmărirea evoluţiei cazului, în timp, nu este posibilă fără examenul radiologic. În mod uzual sunt necesare 3-4 radiografii dentare mici (retroalveolare), înainte de tratament, în timpul şi imediat după finalizarea acestuia. Uneori, cazurile mai dificile pot necesita un număr suplimentar. Aparatura radiologică performantă utilizată în prezent expune pacientul la o doză de radiaţii mult redusă, care nu afectează sănătatea acestuia.
Ce este rezecţia apicală ?
Rezecţia apicală (apicoectomie) este o procedură microchirurgicală ajutătoare tratamentului endodontic. În situaţii foarte speciale, atunci când tratamentul pe cale ortogradă este insuficient datorită unor obstacole sau atunci când şi retratamentul ortograd corect a eşuat, din cauze externe, care nu mai depind de canalul radicular, mai există această ultimă posibilitate de salvare a dintelui. Procedura constă în abordarea chirurgicală a canalului radicular la nivelul capătului rădăcinii, situat în osul maxilar. Pentru aceasta, se incizează mucoasa în dreptul radăcinii şi se îndepărtează osul care acoperă capătul ei. Urmează îndepărtarea unui fragment din rădăcină şi aplicarea unei obturaţii care închide canalul retrograd la acest nivel. La final, plaga se închide prin câteva puncte de sutură.
Rezecţia apicală urmată de obturaţia retrogadă nu elimină infecţia ci doar o sechestrează în rădăcină. Pentru a avea succes, această intervenţie trebuie efectuată numai pe un dinte tratat /retratat endodontic, ortograd, înainte (la care canalele au fost curăţate şi umplute cât mai bine posibil).
Ce este un chist dentar de cauză endodontică ?
Un chist reprezintă o formă specială de leziune periradiculară (o cavitate închisă în os, umplută cu lichid şi mărginită de celule şi fibre care formează o capsulă) cauzată la origine de o infecţie endodontică. În timp, legătura cu dintele se pierde. Chistul evolueză în continuare, independent de canalul radicular (creşte, distrugând osul), nefiind sensibil în consecinţă la tratamentul endodontic obişnuit. Diagnosticul de chist nu poate fi pus cu ajutorul examenului clinic şi radiologic, ci doar histologic. Deoarece foarte puţine (sub 10%) dintre leziuniile periradiculare decelabile ca pete negre pe radiografie, în dreptul rădăcinii, sunt chisturi adevărate, care nu răspund la tratamentul endodontic şi necesită o intervenţie chirurgicală, tratamentul endodontic ortograd obişnuit este întotdeauna cel care se efectuează primul.